Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru nobila

N├ôBIL, -─é, nobili, -e, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care d─â dovad─â de generozitate, de cinste, de spirit de abnega╚Ťie; capabil de sentimente ├«nalte; generos, ales. Om nobil. ÔÖŽ Care face cinste, care onoreaz─â, care pune ├«ntr-o lumin─â favorabil─â pe cineva. O ac╚Ťiune nobil─â. 2. Distins, elegant, des─âv├ór╚Öit; gra╚Ťios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ÔŚŐ Metal nobil = metal pre╚Ťios, v. pre╚Ťios. Gaz nobil = nume dat fiec─âruia dintre gazele inerte, incolore ╚Öi inodore care se g─âsesc ├«n atmosfer─â ├«n cantit─â╚Ťi mici. II. S. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care face parte din nobilime (1). ÔÇô Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
N├ôBIL, -─é, nobili, -e, adj., s. m. ╚Öi f. I. Adj. 1. Care d─â dovad─â de generozitate, de cinste, de spirit de abnega╚Ťie; capabil de sentimente ├«nalte; generos, ales. Om nobil. ÔÖŽ Care face cinste, care onoreaz─â, care pune ├«ntr-o lumin─â favorabil─â pe cineva. O ac╚Ťiune nobil─â. 2. Distins, elegant, des─âv├ór╚Öit; gra╚Ťios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ÔŚŐ Metal nobil = metal pre╚Ťios, v. pre╚Ťios. Gaz nobil = nume dat fiec─âruia dintre gazele inerte, incolore ╚Öi inodore care se g─âsesc ├«n atmosfer─â ├«n mici cantit─â╚Ťi. II. S. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care face parte din nobilime (1). ÔÇô Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
N├ôBIL2, -─é, nobili, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â f─âc├«nd parte din p─âtura social─â a nobilimii. V. aristocrat, boier. P─âm├«ntul pe care stai d-ta ast─âzi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA, U.R.S.S. 101. Fu atunci o disput─â ├«ntre s─âcui, din care unii voiau s─â p─âstreze ├«n via╚Ť─â vreo c├«╚Ťiva din nobilii prin╚Öi, iar al╚Ťii cereau ca s─â se omoare ├«ndat─â ┬źace╚Öti oameni nesuferi╚Ťi ╚Öi vrednici de ur─â┬╗. B─éLCESCU, O. II 259. ÔŚŐ (Adjectival) Ag─â? Ag─â? Bine, fie! Rangu-i nobil ╚Öi-l primesc. ALECSANDRI, T. I 139. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) n├│blu (KOG─éLNICEANU, S. 4, BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 362) s. m.
N├ôBIL1, -─é, nobili, -e, adj. 1. Care d─â dovad─â de generozitate, cinste, curaj, spirit de abnega╚Ťie; generos, ales, bun. Lumea sovietic─â e plin─â de oameni s─ân─âto╚Öi suflete╚Öte, devota╚Ťi ╚Öi nobili. SADOVEANU, E. 194. Acela este nobil ce moare pentru ╚Ťar─â! BOLINTINEANU, O. 143. Nu doar─â c─â t─âg─âduiesc caracterul lui cinstit ╚Öi nobil. NEGRUZZI, S. I 49. ÔÖŽ Care face cinste, care onoreaz─â. ├Änveselit de lumin─â ╚Öi prim─âvar─â, se hot─âr├« numaidec├«t s─â le dea [banilor] o nobil─â ├«ntrebuin╚Ťare. SADOVEANU, O. VIII 156. ├Äntreprinderea-╚Ťi fu dreapt─â, a fost nobil─â ╚Öi mare. ALEXANDRESCU, M. 15. 2. Distins, elegant, gra╚Ťios. Scriitor retoric este apoi ╚Öi Nicolaie B─âlcescu, dar retorica lui este nobil─â; ea este interven╚Ťia unui vorbitor plin de demnitate. VIANU, A. P. 30. Nobil─â, cu ochi de fl─âc─âri, ea prive╚Öte-n fa╚Ť─â-i drept. CO╚śBUC, P. I 121. Figur─â nobil─â ╚Öi melancolic─â; ni╚Öte sprincene pe care penelul nu le-ar fi ├«ncordat cu at├«ta delicate╚Ť─â ├«ncoronau ochii ei negri ca mura. NEGRUZZI, S. I 44. ÔŚŐ (Adverbial) Vene╚Ťio m─ârea╚Ť─â!... ├Än vremile trecute a libert─â╚Ťii tale... C├«nd nobil r─âz─âmat─â pe falnicul t─âu leu, Videai Adriatica. ALECSANDRI, P. I 164. ÔÖŽ (Despre animale, mai ales despre cai) Cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare impun─âtoare; de ras─â aleas─â. Nobilul animal de ras─â e prins ├«n zbor, e redat ├«n toate mi╚Öc─ârile lui. GHEREA, ST. CR. III 358. Arunc├«ndu-se ├«n zece copce, ajunse ╚Ťinta, nobilul dobitoc! NEGRUZZI, S. I 42. 3. (├Än expr.) Metal nobil = metal pre╚Ťios. Gaz nobil = nume dat fiec─âruia dintre gazele inerte, incolore ╚Öi inodore care se g─âsesc ├«n atmosfer─â ├«n mici cantit─â╚Ťi. Heliul ╚Öi neonul s├«nt gaze nobile.
n├│bil adj. m., s. m., pl. n├│bili; adj. f., s. f. n├│bil─â, pl. n├│bile
n├│bil adj. m., s. m., pl. nobili; f. sg. n├│bil─â, g.-d. art. n├│bilei, pl. n├│bile
N├ôBIL adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, senior, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. v. generos. 4. adj. v. pre╚Ťios.
Nobil Ôëá ignobil, josnic, vulgar, tic─âlos
N├ôBIL, -─é adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ÔŚŐ Metal nobil = metal pre╚Ťios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore ╚Öi inodore care se g─âsesc ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n atmosfer─â, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, gra╚Ťios, elegant. 3. s.m. ╚Öi f. Care face parte din v├órfurile privilegiate ale societ─â╚Ťii (mai ales ├«n or├ónduirea feudal─â); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile].
N├ôBIL, -─é I. adj. 1. cinstit, generos, m─ârinimos; ales; bun, curajos. ÔÖŽ metal ~ = metal pre╚Ťios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore ╚Öi inodore, care se g─âsesc ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n atmosfer─â. 2. distins, gra╚Ťios, elegant. II. s. m. f. persoan─â care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
n├│bil (n├│bil─â), adj. ÔÇô Ilustru, pre╚Ťios, generos. Lat. nobilis (sec. XIX). Der. nobiliar, adj., din fr. nobiliaire; nobilime, s. f. (noble╚Ťe, aristocra╚Ťie); noble╚Ťe, s. f. (distinc╚Ťie); ├«nobila, vb., dup─â fr. anoblir.
NÓBIL1 ~i m. Persoană care face parte din nobilime. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble
N├ôBIL2 ~─â (~i, ~e) 1) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care v─âde╚Öte ├«nalte calit─â╚Ťi morale; care are idei ╚Öi sentimente alese. Om ~. 2) Care se impune prin distinc╚Ťie; distins. Fapt─â ~─â. 3): Metale ~e metale pre╚Ťioase (aurul, argintul, platina). Gaze ~e gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etc.), care se g─âsesc ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n atmosfer─â. 4) Care ╚Ťine de nobilime; propriu nobilimii. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble
nobil├í, nobil├ęz, vb. I (├«nv.) 1. a ├«nnobila; a acorda un titlu nobiliar, a face nobil (pe cineva). 2. a ridica pe o treapt─â ├«nalt─â a perfec╚Ťiunii, a da distinc╚Ťie, a ├«nnobila.
nobil a. 1. care face parte din clasa cea mai ├«nalt─â a societ─â╚Ťii; 2. fig. care are sentimente alese: o inim─â nobil─â. ÔĽĹ m. cel ce se trage dintrÔÇÖo familie nobil─â.
* n├│bil, -─â adj. (lat. n├│bilis, ilustru, nobil, d. n├│scere, a cunoa╚Öte. V. ignobil). Care face parte din clasa cea ma─ş ├«nalt─â a societ─â╚Ťi─ş: persoan─â nobil─â. De nobil, bo─şeresc: s├«nge nobil. Fig. Frumos, distins, elegant: aer, stil nobil. Generos, ─şert─âtor: inim─â nobil─â. Metale nobile, auru, argintu, platina. P─âr╚Ť─ş nobile (ale corpulu─ş), inima, cre─şeru ╚Ö.a. f─âr─â de care v─şa╚Ťa nu poate exista. S.m. Bo─şer, aristocrat, om din cea ma─ş ├«nalt─â clas─â social─â. Adv. Ca nobili─ş, bo─şere╚Öte, cu noble╚Ť─â: a te purta nobil. V. blagorodnic, evghenist, patrician, magnat, hidalgo.
NOBIL adj., s. 1. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, ├«nalt, mare, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârit, sl─âvit, (├«nv.) blagorod, blagorodnic, (grecism ├«nv.) evghenicos, evghenis, (fam. ╚Öi peior.) simandicos. (Apar╚Ťine unei familii ~.) 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. ales, generos, m─ârinimos. (Animat de sentimente ~; un suflet ~.) 4. adj. pre╚Ťios. (Metal ~.)
TITLURI DE NOBLE╚ÜE. Subst. Nobil, aristocrat, castelan, senior, mare senior, boier, grof (reg.). Cavaler; baronet; baron; viconte; conte, grof (rar), iarl; marchiz; duce, her╚Ťog (├«nv.); prin╚Ť, prin╚Ťi╚Öor (dim.), principe, palatin, margraf, cneaz. Lord, lady; milady. Sir. Pair. Maharadjah, maharani; rajah. Mandarin. Boier, boiera╚Ö (dim.), boierna╚Ö; boier divanit (divanist). Nobilime, noble╚Ťe (rar), aristocra╚Ťie, boierime. Titlu de noble╚Ťe, noble╚Ťe, nobilitate (├«nv.), seniorie, cavalerie (├«nv.); baronie, marchizat; principat. Boierie, c─âft─ânie (├«nv.). ├Ännobilare. Adj. Nobil, ├«nnobilat, nobiliar, nobilitar (├«nv.), aristocrat, aristocratic,. seniorial, boieresc, grofesc (reg.); cavaleresc; ducal; princiar. Vb. A ├«nnobila, a acorda un titlu de noble╚Ťe, a boieri (├«nv.), a ridica la rangul de boier, a c─âft─âni (├«nv.), a ├«mbr─âca cu (├«n) caftan. V. conduc─âtor, conduc─âtor de stat, titluri de boieri ╚Öi dreg─âtori rom├óni.

Nobila dex online | sinonim

Nobila definitie

Intrare: nobil (adj.)
nobil adjectiv
Intrare: nobila
nobila
Intrare: nobil─â
nobil─â substantiv feminin