Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru nituit

NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 dup─â ce acesta a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mpreuna, a fixa dou─â sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. ÔÇô Nit1 + suf. -ui.
NITU├ŹT1 s. n. Nituire. ÔÇô V. nitui.
NITU├ŹT2, -─é, nitui╚Ťi, -te, adj. Prins, ├«mpreunat, fixat cu ajutorul niturilor1. ÔÖŽ Ferecat, ╚Ťintuit, b─âtut cu... Cordon nituit. ÔÇô V. nitui.
NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit dup─â ce acesta a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mpreuna, a fixa dou─â sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. ÔÇô Nit + suf. -ui.
NITU├ŹT1 s. n. Nituire. ÔÇô V. nitui.
NITU├ŹT2, -─é, nitui╚Ťi, -te, adj. Prins, ├«mpreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ÔÖŽ Ferecat, ╚Ťintuit, b─âtut cu... Cordon nituit. ÔÇô V. nitui.
NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin cioc─ânire sau prin ap─âsare un al doilea cap al nitului dup─â ce a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mbina cu ajutorul niturilor dou─â sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit pies─â cu pies─â. ÔŚŐ Refl. Fig. ├Än inima ne├«nc─ârcat─â se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie s─ân─âtoas─â. POPA, V. 309.
NITU├ŹT1 s. n. Nituire. Nituitul pl─âcilor.
NITU├ŹT2, -─é, nitui╚Ťi, -te, adj. Care este prins cu nituri, ├«mpreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ÔÖŽ Ferecat, b─âtut (II 4). Era un chimir lat, ro╚Öcat, nituit cu bani de aram─â. STANCU, D. 21.
nitu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nitui├ęsc, imperf. 3 sg. nitui├í; conj. prez. 3 s─â nitui├ísc─â
nitu├şt s. n.
nitu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nitui├ęsc, 3 sg. nitui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. nitui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nitui├ísc─â
nitu├şt s. n.
NITU├ŹT s. v. nituire.
A NITU├Ź ~i├ęsc tranz. (piese de metal) A ├«mpreuna cu ajutorul niturilor; a pune ├«n nituri. /nit + suf. ~ui
nitu├Č v. a turti v├órful unui cuiu pe cealalt─â parte a obiectului ├«n care se bate. [V. nit].
nitu─ş├ęsc v. tr. (d. nit). Fixez pin nitur─ş.
NITUIT s. (TEHN.) nituire.
NITU├ŹT (< nitui) s. n. Ma╚Öin─â de ~ = ma╚Öin─â-unealt─â destinat─â efectu─ârii nituirilor.

Nituit dex online | sinonim

Nituit definitie

Intrare: nitui
nitui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nituit (adj.)
nituit 1 adj. adjectiv
Intrare: nituit (s.n.)
nituit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular