Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru nituire

NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 dup─â ce acesta a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mpreuna, a fixa dou─â sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. ÔÇô Nit1 + suf. -ui.
NITU├ŹRE, nituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a nitui ╚Öi rezultatul ei; nituit1, nituitur─â. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô V. nitui.
NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit dup─â ce acesta a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mpreuna, a fixa dou─â sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. ÔÇô Nit + suf. -ui.
NITU├ŹRE, nituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a nitui ╚Öi rezultatul ei; nituit1, nituitur─â. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô V. nitui.
NITU├Ź, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin cioc─ânire sau prin ap─âsare un al doilea cap al nitului dup─â ce a fost trecut prin g─âurile pieselor care trebuie ├«mpreunate. 2. A ├«mbina cu ajutorul niturilor dou─â sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit pies─â cu pies─â. ÔŚŐ Refl. Fig. ├Än inima ne├«nc─ârcat─â se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie s─ân─âtoas─â. POPA, V. 309.
NITU├ŹRE, nituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a nitui ╚Öi rezultatul ei. Nituire la cald.
nitu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nitui├ęsc, imperf. 3 sg. nitui├í; conj. prez. 3 s─â nitui├ísc─â
nitu├şre s. f., g.-d. art. nitu├şrii; pl. nitu├şri
nitu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nitui├ęsc, 3 sg. nitui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. nitui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nitui├ísc─â
nitu├şre s. f., g.-d. art. nitu├şrii; pl. nitu├şri
NITU├ŹRE s. (TEHN.) nituit.
A NITU├Ź ~i├ęsc tranz. (piese de metal) A ├«mpreuna cu ajutorul niturilor; a pune ├«n nituri. /nit + suf. ~ui
nitu├Č v. a turti v├órful unui cuiu pe cealalt─â parte a obiectului ├«n care se bate. [V. nit].
nitu─ş├ęsc v. tr. (d. nit). Fixez pin nitur─ş.
NITUIRE s. (TEHN.) nituit.

Nituire dex online | sinonim

Nituire definitie

Intrare: nitui
nitui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nituire
nituire substantiv feminin