nitrat definitie

20 definiții pentru nitrat

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.
NITRÁT, nitrați, s. m. Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină ca substanță cauterizatoare.
nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză
nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți
nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. și pl. nitreáză
nitrát s. m. (sil. -trat), pl. nitráți
NITRÁT s. (CHIM.) 1. v. azotat. 2. nitrat de argint v. azotat de argint; nitrat de celuloză v. nitroceluloză; nitrat de potasiu v. azotat de potasiu; nitrat de sodiu v. azotat de sodiu.
NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer].
NITRÁT s.m. Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al azotului, folosit în medicină la cauterizare și în industria cernelurilor; nitrat de celuloză = nitroceluloză. [< fr. nitrate].
NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)
NITRÁT s. m. azotat. ♦ ~ de argint = azotat de argint; ~ de celuloză = nitroceluloză. (< fr. nitrate)
NITRÁT ~ți m. Sare a acidului azotic; azotat. * ~ de argint sare de argint a acidului azotic. /<fr. nitrate
nitrat n. sare formată prin combinarea acidului nitric cu un oxid: nitratul de argint e un caustic violent.
* nitrát m. și n., pl. e. Sare formată din unirea aciduluĭ nitric cu o bază. Nitrat de argint, peatra ĭaduluĭ, un corp foarte caustic.
* nitrát, -ă adj. Care conține nitru.
NITRAT s. (CHIM.) 1. azotat. (~ este o sare a acidului azotic.) 2. nitrat de argint = azotat de argint, (pop.) piatra-iadului; nitrat de celuloză = nitroceluloză, azotat de celuloză.
NITRA 1. Râu în Slovacia, afl. stg. al râului Váh în amonte de Komarno; 242 km. Izv. din Masivul Tatra Mică și trece prin Nitra și Nove Zámky. 2. Oraș în Slovacia, pe râul cu același nume; 87,6 mii loc. (1996). Ind. constr. de mașini de transport, textilă, chimico-farmaceutică, poligrafică, a pielăriei, hârtiei și alim. Catedrală (sec. 13-17). Important centru religios al Evului Mediu, unde a propovăduit Chiril și Metodiu.

nitrat dex

Intrare: nitra
nitra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tra
Intrare: nitrat (adj.)
nitrat adjectiv
  • silabisire: -trat
Intrare: nitrat (s.m.)
nitrat substantiv masculin
  • silabisire: -trat