NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. și pl. nitreáză

nitráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer].

NITRÁRE s.f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei; tratament chimic cu acid nitric; nitrație. [< nitra].

NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)

NITRÁRE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra)

NITRA 1. Râu în Slovacia, afl. stg. al râului Váh în amonte de Komarno; 242 km. Izv. din Masivul Tatra Mică și trece prin Nitra și Nove Zámky. 2. Oraș în Slovacia, pe râul cu același nume; 87,6 mii loc. (1996). Ind. constr. de mașini de transport, textilă, chimico-farmaceutică, poligrafică, a pielăriei, hârtiei și alim. Catedrală (sec. 13-17). Important centru religios al Evului Mediu, unde a propovăduit Chiril și Metodiu.

NITRÁRE (< nitra, după fr. nitration) s. f. Operație de introducere a grupei nitro (-NO2) în molecula substanțelor organice. Se realizează cu ajutorul acidului azotic, cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric (n. directă) etc.