Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru nit

NIT2, ni╚Ťi, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â a str─âlucirii. [Abr.: nt] ÔÇô Din fr., engl. nit.
NIT1, nituri, s. n. Tij─â de metal (cilindric─â) prev─âzut─â cu un cap de diametru mai mare dec├ót corpul, folosit─â la ├«mbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. ÔÇô Din germ. Niet.
NIT2, ni╚Ťi, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â a lumina╚Ťiei. [Abr.: nt] ÔÇô Din fr., engl. nit.
NIT1, nituri, s. n. Tij─â de metal (cilindric─â) prev─âzut─â cu un cap de diametru mai mare dec├ót corpul, folosit─â la ├«mbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. ÔÇô Din germ. Niet.
NIT, nituri, s. n. Tijă de metal cilindrică, cu capul de diametru mai mare decît corpul propriu-zis, folosită la îmbinarea prin nituire a pieselor metalice plate, de piele sau de carton.
nit s. n., pl. n├şturi
nit s. m. (unitate de m─âsur─â a lumina╚Ťiei), pl. ni╚Ťi
nit s. n., (tij─â de metal) pl. n├şturi
NIT s.m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â pentru luminan╚Ť─â, reprezent├ónd luminan╚Ťa uniform─â a unei surse de lumin─â plane cu aria de un metru p─âtrat, care emite ├«n direc╚Ťia normal─â o intensitate luminoas─â de o candel─â. [Pl. ni╚Ťi. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) ÔÇô str─âlucitor].
NIT2 s. m. unitate de m─âsur─â pentru luminan╚Ť─â, egal─â cu luminan╚Ťa uniform─â a unei surse cu aria de 1 m2, care emite o intensitate luminoas─â de o candel─â. (< fr., engl., nit)
NIT1 s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)
nit (nituri), s. n. ÔÇô Cui bont. Germ. Niet(e). ÔÇô Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituial─â, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituie╚Öte).
NIT ~uri n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. Niet
nit n. cuiu cu v├órful turtit cu care se leag─â cercurile de fier. [Nem╚Ť. NIETE].
nit n., pl. ur─ş (germ. niel). Cu─ş scurt ╚Öi gros care une╚Öte do┼ş─â buc─â╚Ť─ş de metal (ghint).
NIT 1. Nitul t. (Isp IV2); Nita fam. (Mo╚Ť); Nite╚Öti s. munt. 2. Nitoe > Nitoe╚Öti s., olt; prob. < *Anita < Ana, cf. rus. AđŻĐÄĐéa. Subst. nit este neologism.
nit, nituri s. n. om prost.

Nit dex online | sinonim

Nit definitie

Intrare: nit (u.m. luminan╚Ť─â)
nit u.m. luminan╚Ť─â substantiv masculin
Intrare: nit (tij─â)
nit tij─â substantiv neutru
Intrare: Nit
Nit