NÍSCAI adj. nehot. invar. (Popular; determină substantive la pl.) Niște. S-ar putea ca brutarul să mai scoată niscai pîini din cuptor, niscai saci cu mălai aduși cine știe de unde. PAS, Z. IV 59. Nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate. ISPIRESCU, L. 217. Iată-i ajunși sub dîmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vreau să treacă-n țară. ALECSANDRI, T. II 62. – Variante: néscai (RETEGANUL, P. I 46), nescári (RETEGANUL, P. IV 19, TEODORESCU, P. P. 175), niscáre adj. nehot. invar.

NISCÁRE adj. nehot. invar. v. niscai.

niscare (niscai) pr. niște: niscai smei ISP. [Lat. NESCIO QUALIS].

niscáĭ, niscaivá și niscaváĭ vechĭ și niscáre, niscarevá și nescáĭ, nescáre pron. indefinit (lat. nescio qualis, nu știŭ care. P. va, V. la-va). Fam. Oare-care, niște, ceva: niscaĭ oamenĭ, niscaĭ mîncare. – Se poate scrie și -aĭ-va, -are-va.