NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

NIPÓN, -Ă, niponi, -e, adj. (Livresc, uneori substantivat) Japonez. Crizantemele sînt... pentru mine originare din Japonia. Ceva din parfumul eroinei nipone a rămas în ființa lor zveltă și despletită. GALACTION, O. I 324.

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipón s. m., adj. m., pl. nipóni; f. sg. nipónă, g.-d. art. nipónei, pl. nipóne

NIPÓN s., adj. japonez.

NIPÓN1 ~ă (~i, ~e) livr. Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; japonez. /<fr. nippon

NIPÓN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; japonez /<fr. nippon

Nipon n. cea mai mare din insulele Japoniei: 37 mil. loc. în care s’află Tokio, cap. țării.

NIPON s., adj. japonez.