ninge definitie

10 definiții pentru ninge

NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. Tranz. și intranz. Fig. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.
NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.
NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz. 1. Impers. A cădea zăpadă. Joi a început să ningă și să viscolească din nou. BOGZA, Ț. 27. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul înnegrit. ALECSANDRI, P. III 3. Bătea vîntu și ningea Și badea la noi venea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. ◊ Expr. Parcă-i tot ninge și-i plouă (într-una), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită și posomorîtă. Ce naiba, parcă tot îți ninge și-ți plouă!... se minună prietinul de mutra-i posomorîtă. C. PETRESCU, C. V. 52. Da ce stai, bre omule, așa scîrbit, de pare că... îți ninge și-ți plouă. ȘEZ. III 185. I-a nins în barbă (sau în cap, în păr, pe la tîmple) = a încărunțit. ◊ (Cu subiectul «neaua»,«ninsoarea») Vîntu bate, Nu străbate; Neaua ninge, Nu-l atinge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 516. ♦ Tranz. A acoperi cu ninsoare. Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță; Cît o ninge, cît o plouă Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. 2. Fig. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. Ninseseră din piersici suave flori roz-albe. MACEDONSKI, O. I 139. Privește-a nopții mîndră coroană Cum las-a ninge stele din ea. ALECSANDRI, P. II 78. ♦ Tranz. A lăsa să cadă. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. COȘBUC, P. II 204. Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. ALECSANDRI, P. III 16.
nínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nínge; part. nins
nínge vb., ind. prez. 3 sg. nínge; conj. prez. 3 sg. níngă; part. nins
nínge (-g, níns), vb. – A cădea zăpadă. – Mr. (înv.) mîndzire. Lat. ningĕre (Pușcariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926), cf. calabr. ningi „zăpadă”. – Der. ningău, s. m. (decembrie, ninsoare); nins, adj. (cu zăpadă; alb ca zăpada); ninsoare, s. f. (nămete, viscol, zăpadă); ninsoriu, adj. (nins, alb ca zăpada).
A NÍNGE pers. 3 nínge 1. intranz. A cădea zăpadă. Peste noapte a nins. ◊ Plouă-ninge, drumul nu stă se spune pentru a sublinia, că viața nu se întrerupe orice s-ar întâmpla. Îi tot ninge și-i plouă (întruna) se spune despre cineva care este mereu nemulțumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu păr cărunt. 3) fig. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). /<lat. ningere
ninge v. a cădea zăpadă. [Lat. NINGERE].
ning, nins, a ninge v. intr. impers. (lat. ningere, a ninge, d. nix, nivis, zăpadă. V. nea). Se zice despre zăpadă cînd cade din nourĭ: ninge. Fig. Par’că-i tot ninge și plouă, e tot-de-a-una posomorît. V. tr. M’a nins pe haĭne, mĭ-a căzut zăpadă pe haĭne. Fig. M’a nins pe cap, am albit, mĭ-a albit păru.
a-i ninge și a-i ploua expr. a fi abătut / posomorât / deprimat; a găsi defecte oricui sau la orice.

ninge dex

Intrare: ninge
ninge verb grupa a III-a conjugarea a X-a