Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru nimicnicie

NIMICNIC├ŹE s. f. (├Änv.) 1. De╚Öert─âciune, z─âd─ârnicie. 2. Lips─â de ├«nsemn─âtate, de valoare; nimicie. ÔÇô Nimicnici + suf. -ie.
NIMICNIC├ŹE, nimicnicii, s. f. 1. De╚Öert─âciune, z─âd─ârnicie. 2. Lips─â de ├«nsemn─âtate, de valoare; nimicie. ÔÇô Nimicnici + suf. -ie.
NIMICNIC├ŹE, nimicnicii, s. f. De╚Öert─âciune, z─âd─ârnicie. Filozofia acea banal─â de a ╚Öedea pe malurile unui r├«u ╚Öi a ne g├«ndi, dup─â mersul undelor lui, la nimicnicia vie╚Ťii, astfel de melancolie filozofic─â nu are Eminescu. IONESCU-RION, C. 87. ÔÖŽ Lips─â de ├«nsemn─âtate, micime. Singur─âtatea ╚Öi nimicnicia lui ├«i p─âreau mai insuportabile dec├«t ├«ntr-o pustietate de nisipuri. C. PETRESCU, C. V. 58. Se l─âs─â ostenit pe scaun, zdrobit de sentimentul nimicniciei lui. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 285. ╚śi c├«nd el ar avea o minte mai istea╚Ť─â, Atunce ar cunoa╚Öte ╚śi-ar pl├«nge mai amar a sa nimicnicie. DONICI, F. 82.
nimicnic├şe (├«nv.) s. f., art. nimicnic├şa, g.-d. nimicnic├şi, art. nimicnic├şei
nimicnic├şe s. f., art. nimicnic├şa, g.-d. nimicnic├şi, art. nimicnic├şei; pl. nimicnic├şi
NIMICNIC├ŹE s. v. de╚Öert─âciune.
NIMICNIC├ŹE nimicnicii f. 1) Lips─â de valoare sau de ├«nsemn─âtate. 2) Lucru f─âr─â rost; z─âd─ârnicie; de╚Öert─âciune. /a nimicnici + suf. ~ie
nimicnicie f. nulitate, neant.
nimicnic├şe f. (d. nimic). Nulitate, vanitate: nimicnicia glorii─ş.
NIMICNICIE s. deșertăciune, inutilitate, nimic, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.)

Nimicnicie dex online | sinonim

Nimicnicie definitie

Intrare: nimicnicie
nimicnicie substantiv feminin