NÍME pron. neg. v. nimeni.

NÍMENE pron. neg. v. nimeni.

NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.

NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

NÍME pron. neg. v. nimeni.

NÍMENE pron. neg. v. nimeni.

NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.

NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.-dat.: nimănui – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

NÍME pron. neg. v. nimeni.

NÍMENE pron. neg. v. nimeni.

NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.

NÍMENI pron. neg. Nici o persoană, nici un om. Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus. REBREANU, R. II 33. Mă cuprinde dor adînc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul. IOSIF, P. 22. Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Nimeni nu o știa de unde este și cine este. NEGRUZZI, S. I 43. – Forme gramaticale: gen.-dat. nimănui și (regional) nimărui (ALECSANDRI, P.I 81), (învechit) nimului (GHICA, A. 728). – Variante: níme (HASDEU, R. V. 123, EMINESCU, O. I 55), nímene (CREANGĂ, A. 200, EMINESCU, O. I 55), nímenea (BENIUC, V. 59, SADOVEANU, P. M. 47, ANGHEL, PR. 7), (regional) nímine (RUSSO, O. 28) pron. neg.

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nímeni/nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

NÍMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.)

Nimeni ≠ cineva

nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui.

NÍMENI pron. neg. Nici o persoană. ~ altul. [Var. nimenea] /<lat. nemo, neminem

nime pr. Mold. nimeni: după el nime nu plângea. [Lat. NEMO].

nimeni pr. niciun om: n’a venit nimeni. [Lat. NEMINEM].

níme și nímea (ea dift.) pron. Rar. Nimenĭ.

nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. – Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ.

NIMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.)

FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.

MANN WIRD NIE BETROGEN, MAB BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM (lat.) nimeni nu are voie să nu cunoască legea – Adagiu din dreptul roman. Necunoașterea legii nu constituie o justificare a nerespectării ei.

NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judecător în propriul său proces – Adagiu din dreptul roman. Nu poți fi imparțial în judecarea propriei cauze.

NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-și iubește patria fiindcă este mare, ci pentru că este a sa – Seneca, „Epistulae”, 66, 26.

NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat dacă nu se dovedește (vinovăția) – Principiu de drept roman.

NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24.

RES NULLIUS (lat.) lucru al nimănui – Termen juridic desemnând un bun asupra căruia nu există drept de proprietate.

neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.