* nictaginéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. lat. nictari, a clipi, a închide ochiĭ, fiind-că florile numite așa se închid seara). Bot. Din familia plantelor care se închid seara, ca barba împăratuluĭ (mirábilis jalápa). Subst. O nictaginee.