Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru nițel

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, num. nehot. (Regional) Puțin, oleacă. Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102. Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354. ◊ (Adverbial) Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197. ◊ Loc. adv. Cîte nițel = cîte puțin. Nițel cîte nițel = treptat, puțin cîte puțin.
nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle
nițél adj. m., pl. nițéi; f. sg. nițícă, pl. nițéle
NIȚÉL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puțin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.
nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin).
NIȚÉL ~ícă (~éi, ~éle) și adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.
nițel adv. puțin. [Origină necunoscută].
nițél, -ícă adj. pl. eĭ, ele (d. vrom. nișchițel, dim. d. nișchit, neșchit. V. neșchit). Vest. Fam. Puțin: nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv. A stat nițel, a băut nițel.
NIȚEL adj., adv. 1. adj. cîtva, oarecare, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 2. adv. puțin, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 3. adv. cîtva, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 4. adv. întrucîtva, oarecum, puțin. (Se simte ~ obosit.) 5. adv. cam, puțin. (E ~ bolnav.)
nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp

nițel definitie

nițel dex

Intrare: nițel
nițel adjectiv adverb