NEȘTÍRE s. f. (Mai ales în loc. adv.) În neștire = fără a-și da seama. Mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, N. 13. Întinse în neștire lumînarea de ceară și o aprinse de la un vecin. SADOVEANU, O. VIII 237. Ea mergînd tot mușcă în neștire Din mănunchiul veșted de flori violete. D. BOTEZ, P. O. 168. Din neștire = din nebăgare de seamă. Un țipet de gîscan, închis din neștire într-un cerdac, i-aruncă inima din loc. DELAVRANCEA, la TDRG.