nevóĭe f. (vest. bg. nevólĭa, „nevoie,” rus. „robie, captivitate”; ung. névolya, nyavalya, boală, nevoĭe. V. voĭe). Necesitate: nevoĭe de somn. Suferință, lipsă, sărăcie: trăĭa în mare nevoĭe. Suferință, boală: bătrîneța cu nevoile eĭ. Încurcătură, strîmtoare, ananghie: m’a ajutat la nevoĭe. A fi nevoĭe de, a trebui: la războĭ e nevoĭe de banĭ. A încălica pe nevoie, a o biruĭ; n’am nevoĭe!, nu-mĭ trebuĭe! De voĭe, de nevoĭe, vrînd, nevrînd: a trebuit să plece de voĭe, de nevoĭe. Fam. Nevoĭe mare (adv.), foarte: era frumoasă nevoĭe mare (foc, coz). La nevoĭe (saŭ în orĭ la caz de nevoĭe), cînd necesitatea ar cere: la nevoĭe, poțĭ chema poliția. La vreme de nevoĭe, la ananghie, în timp de suferință. V. carență, indigență, zor.