nevéu s. n.

NEVÉU s. v. firn.

NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

NEVÉU s. n. masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți, pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. (< fr. névé)

NEVEU [nevö], Ginette (1919-1949), violonistă franceză. Copil minune. Turnee în Europa, America de Sud, Canada și S.U.A. Precizie uimitoare, expresie căutată, sensibilitate, tensiune constantă între respectul stilul lucrărilor și sinceritate interpretativă. Repertoriu concertistic clasic și romantic. A murit într-un accident de avion.