nevestí, nevestésc, vb. IV (înv.) a se logodi; a se mărita.

nevestíre s.f. (înv.) faptul de a se nevesti (v.).

nevestésc v. tr. (d. nevastă). Vechĭ. Fac nevastă.

nevestí, nevestesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) A duce viață de nevastă (Papahagi, 1925): „Eu, mămucă, m-oi toptí / Cât oi prinde-a nevesti” (Papahagi, 1925: 227). – Din nevastă (< sl. nevěsta) (MDA).

nevestí, nevestesc, vb. intranz. – A duce viață de nevastă (Papahagi 1925). – Din nevastă (< sl. nevesta) + -i.