NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

NEUTRÓN, neutroni, s. m. Particulă elementară care intră în compoziția nucleului atomilor avînd o masă aproape egală cu cea a protonului, dar fără sarcină electrică.

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutrón s. m. (sil. -tron), pl. neutróni

NEUTRÓN s.m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomilor, având aproape aceeași masă cu a protonului, dar fiind lipsită de sarcină electrică. [< fr. neutron, cf. neu(tru) + (elec)tron].

NEUTRÓN s. m. particulă elementară neutră din nucleul atomului, având aproape aceeași masă cu a protonului, dar fără sarcină electrică stabilă. (< fr. neutron)

NEUTRÓN ~i m. Particulă elementară neutră (fără sarcină electrică) din componența nucleului atomic. [Sil. ne-u-] /<fr. neutron

NEUTRÓN (< fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particulă elementară din clasa barionilor, neutră din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 și cu masa mai mare decât a protonului, alături de care intră în alcătuirea nucleelor atomilor (cu excepția hidrogenului). Preconizat, în 1920, de către E. Rutherford a fost identificat de către J. Chadwick, în 1932, pe baza experiențelor fizicienilor francezi Irène și Frédéric Joliot-Curie și ale fizicienilor germani W. Bothe și G. Becker. N. este stabil în nucleele atomilor, dar în stare liberă se dezintegrează într-un proton, un electron și un antineutrino, având o durată medie de viață de 15,3 minute. N. și protonul au proprietăți asemănătoare și se consideră a fi două stări diferite ale aceleași particule nucleonul. N. este singura particulă elementară care interacționează cu câmpul gravitațional.