NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. 1. Pus în imposibilitate de a se manifesta, făcut inofensiv; anihilat, anulat, zădărnicit, împiedicat. 2. (Chim.; despre compuși) Făcut sau devenit neutru (4).

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizéz, 3 sg. și pl. neutralizeáză

NEUTRALIZÁ vb. 1. v. anihila. 2. v. paraliza.

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

A NEUTRALIZÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

A SE NEUTRALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.

* neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.

NEUTRALIZA vb. 1. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a paraliza. (Sfiala îi ~ orice mișcare.)