neutralizare definitie

24 definiții pentru neutralizare

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a neutraliza. 1. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni. 2. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.
!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză
!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri
neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizéz, 3 sg. și pl. neutralizeáză
neutralizáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări
NEUTRALIZÁ vb. 1. v. anihila. 2. v. paraliza.
NEUTRALIZÁRE s. v. anihilare.
NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].
NEUTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza].
NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)
NEUTRALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza)
A NEUTRALIZÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser
A SE NEUTRALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser
neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.
* neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.
NEUTRALIZA vb. 1. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a paraliza. (Sfiala îi ~ orice mișcare.)
NEUTRALIZARE s. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)
NEUTRALIZÁRE (< neutraliza) s. f. 1. Acțiunea de a (se) neutraliza. 2. (Dr.) Hotărâre luată de mai multe state, printr-o convenție internațională, de a nu transforma un anumit teritoriu în teatru de război sau în bază militară. 3. (CHIM.) Reacție dintre un acid și o bază, care decurge (în general cu formare de sare și apă) până la atingerea punctului de echivalență (pH = 7), la care soluția rezultată nu mai prezintă nici proprietăți de acid și nici proprietăți de bază. 4. (LINGV.) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice.
NEUTRALIZÁRE s. f. (< neutralizá < fr. neutraliser): suprimare, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice. Astfel, în limba română, opoziția dintre consoanele s (surdă) și z (sonoră) se neutralizează (se anulează) înaintea consoanei b: sbir (cf. fr. sbire) devine zbir. Sufixele augmentative -oi, -oaie și -oaică sunt neutralizate atunci când sunt utilizate la formarea unor masculine sau feminine (unele inexistente): cintezoi, vulpoi; cuțitoaie, Mircioaia, Vlădoaia; cerboaică, lupoaică etc.; sufixele diminutivale, atunci când sunt folosite la formarea unor substantive ce denumesc specii de plante sau de animale, cu totul diferite de ale cuvintelor-bază, sau la formarea unor nume de lucruri, de ocupații feminine, de mâncăruri, comune sau proprii: -aș în toporaș, trandafiraș (soi de trandafir), morunaș (specie de pește), Andreiaș, Grigoraș etc.; -el în clopoțel (specie de plantă), moșnegel, Costel, Ionel etc.; -ică în lumânărică, Ionică etc.; -iță în garofiță, lămâiță, romaniță, cănăriță, porumbiță, casieriță, doctoriță, furculiță, linguriță etc.; -oară în sălcioară, roșioară (specie de pește), căprioară etc.; -(i)șor, -(i)șoară în nemțișor, rățișoară, perișoare etc.; -uliță în punguliță; -uș(ă) în căldărușă, cerceluș, țigănuș, căluș, pieptănuș etc.; -uț(ă) în panglicuță, părăluță, săniuță, Pătruț, Măriuța etc.

neutralizare dex

Intrare: neutraliza
neutraliza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tra-
Intrare: neutralizare
neutralizare substantiv feminin
  • silabisire: -tra-