NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin. [Pr.: ne-um-] – Ne- + umblat.

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblát adj. m., pl. neumbláți; f. sg. neumblátă, pl. neumbláte

NEUMBLÁT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Șosele ~.) 2. necălcat, nestrăbătut, (înv. și reg.) săcret. (Locuri ~.)

neumblat a. 1. pe unde nu s’a umblat: drumuri neumblate; 2. fig. inexperimentat: om neumblat.

neumblát, -ă adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’au umblat oameniĭ: codri neumblațĭ. Care n’a umblat mult, fără experiență: om neumblat.

NEUMBLAT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Șosele ~.) 2. necălcat, nestrăbătut, (înv. și reg.) săcret. (Locuri ~.)