Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru netrebnici

NETR├ëBNIC, -─é, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Tic─âlos, mizerabil, p─âc─âtos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de ├«nsemn─âtate; nefolositor, inutil. 3. (├Änv.) Vrednic de mil─â, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. ÔÇô Din sl. netr─Ľb─şn┼ş.
NETR├ëBNIC, -─é, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Tic─âlos, mizerabil, p─âc─âtos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de ├«nsemn─âtate; nefolositor, inutil. 3. (├Änv.) Vrednic de mil─â, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. ÔÇô Din sl. netr─Ľb─şn┼ş.
NETR├ëBNIC, -─é, netrebnici, -e, adj. 1. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Tic─âlos, mizerabil, r─âu, nevrednic. Eu te las a cugeta C─â... lovind pe-un domn netrebnic, vei sc─âpa chiar ╚Ťeara ta. HASDEU, R. V. 129. L-au rugat ca s─â-l ierte pentru netrebnicele cuget─âri. DR─éGHICI, R. 75. ÔŚŐ (Substantivat) Te voi crede cu-o dovad─â: vreau s─â fie pedepsi╚Ťi To╚Ťi acei netrebnici; m├«ine, vreau s─â fie oropsi╚Ťi. DAVILA, V. V. 71. 2. Care nu-i bun de nimic; nefolositor, netrebuincios, inutil. Moluzurile s├«nt netrebnice r─âm─â╚Öi╚Ťi, de care nimeni nu se mai atinge. SADOVEANU, O. L. 13. Cea ├«nt├«i nevoie a omului este a ├«n╚Ťelege ╚Öi a fi ├«n╚Ťeles. C├«t de clasic ar fi un om ne├«n╚Ťeles, munca lui e netrebnic─â. RUSSO, O. 79. Jum─âtate ar─âtur─â ╚Öi jum─âtate loc netrebnic, pietri╚Ö. I. IONESCU, P. 502.
!netr├ębnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netr├ębnici; adj. f., s. f. netr├ębnic─â, pl. netr├ębnice
netr├ębnic adj. m. (sil. -treb-), pl. netr├ębnici; f. sg. netr├ębnic─â, pl. netr├ębnice
NETRÉBNIC adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nedemn, nefolositor, netrebuincios, neutil, nevrednic, van, zadarnic.
NETRÉBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adv. v. mișelește. 4. s. v. lichea.
NETR├ëBNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) ╚Öi substantival (despre persoane) Care este ├«n stare s─â comit─â fapte nedemne; m├ór╚Öav; josnic; abject; infam; nemernic; tic─âlos. 2) rar Care este lipsit de valoare, de utilitate; nefolositor; inutil. /<sl. netr─Ľbinu
netrebnic├ş, netrebnic├ęsc, vb. IV refl. (├«nv.) a deveni netrebnic; a se ├«nr─âi, a se tic─âlo╚Öi.
netrebnic a. ╚Öi m. care nu e bun de nimic. [Slav. NETR─ČEB─ČN┼Č].
netr├ębnic, -─â adj. (vsl. netr─şeb─şn┼ş. V. potrebnic). Care nu e bun de nic─ş o treab─â, p─âc─âtos, mizerabil.
netrebnic├ęsc (m─â) v. refl. Vech─ş. M─â fac netrebnic.
netrebnic adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEDEMN. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. NEVREDNIC. VAN. ZADARNIC.
NETREBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mi╚Öel, mizerabil, m├«r╚Öav, nedemn, nelegiuit, nemernic, tic─âlos, (pop.) becisnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tic─âit, (reg.) p─âl─âvatic, proclet, (Ban.) beda╚Ö, (├«nv.) f─âr─âdelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Ce om ~!) 2. adj. infam, josnic, mi╚Öel, mi╚Öelesc, mizerabil, m├«r╚Öav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ru╚Öinos, scelerat, tic─âlos, (livr.) ignobil, sacrileg, (├«nv. ╚Öi pop.) par╚Öiv, sc├«rnav, (Mold.) chiolh─ânos, (├«nv.) blestem─â╚Ťesc, f─âr─âdelege, sc├«rbavnic, sc├«rbelnic, sc├«rbit, veriga╚Ö, verig─â╚Öos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapt─â ~.) 3. adv. mi╚Öele╚Öte, tic─âlo╚Öe╚Öte, (livr.) infam. (A procedat ~; s-a comportat ~.) 4. s. derbedeu, lep─âd─âtur─â, lichea, pu╚Ölama, sc├«rn─âvie, sec─âtur─â, (pop. ╚Öi fam.) cioflingar, (├«nv. ╚Öi reg.) pujl─âu, (reg.) orbete, o╚Öi╚Ötie, postoronc─â, pujl─â, (Mold.) nandral─âu, poghibal─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) techergheu, (├«nv.) ╚Ötrengar, (fam.) cutr─â, mar╚Ťafoi, (fig.) c─âz─âtur─â, otreap─â, zdrean╚Ť─â, (reg. fig.) loaz─â, (arg.) sichimea. (E un ~ total lipsit de caracter.)

Netrebnici dex online | sinonim

Netrebnici definitie

Intrare: netrebnic
netrebnic adjectiv
  • silabisire: -treb-
Intrare: netrebnici
netrebnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a