netemeinic a. fără temeiu.

neteméïnic, -ă adj. Fără temeĭ: treabă netemeĭnică.

NETEMÉINIC adj. v. INFIRMA. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. [DEX ’98]