NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Ne- + supunere.

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

NESUPÚNERE s. v. indisciplină.

nesupunere f. lipsă de supunere, insubordonațiune.

nesupúnere f. Lipsă de supunere, insubordinațiune.

NESUPUNERE s. indisciplină, neascultare, nedisciplină, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)