NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Ne- + secat.

NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. Care nu poate seca, fără sfîrșit, mereu viu; inepuizabil. Printr-o temeinică și adîncă cunoaștere a limbii poporului, scriitorul are la îndemînă nesecata ei bogăție lexicală și gramaticală, ca material de construcție pentru stilul său artistic. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. sg. nesecátă, pl. nesecáte

NESECÁT adj. v. inepuizabil, interminabil, neepuizabjl, neistovit, nesfârșit.

NESECÁT ~tă (~ți, ~te) Care nu se termină niciodată; inepuizabil; interminabil. /ne- + secat

nesecat a. 1. care nu poate fi secat: fântână nesecată; 2. fig. care nu se isprăvește, care durează mult.

nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).

nesecat adj. v. INEPUIZABIL. INTERMINABIL. NEEPUIZABIL. NEISTOVIT. NESFÎRȘIT.