NÉSCAI adj. nehot. v. niscai.

NÍSCAI adj. nehot. invar. (Popular; determină substantive la pl.) Niște. S-ar putea ca brutarul să mai scoată niscai pîini din cuptor, niscai saci cu mălai aduși cine știe de unde. PAS, Z. IV 59. Nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate. ISPIRESCU, L. 217. Iată-i ajunși sub dîmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vreau să treacă-n țară. ALECSANDRI, T. II 62. – Variante: néscai (RETEGANUL, P. I 46), nescári (RETEGANUL, P. IV 19, TEODORESCU, P. P. 175), niscáre adj. nehot. invar.

néșcai adj. nehot. invar. (reg.) niscai.

nescáĭ, nescáre V. niscaĭ.

niscáĭ, niscaivá și niscaváĭ vechĭ și niscáre, niscarevá și nescáĭ, nescáre pron. indefinit (lat. nescio qualis, nu știŭ care. P. va, V. la-va). Fam. Oare-care, niște, ceva: niscaĭ oamenĭ, niscaĭ mîncare. – Se poate scrie și -aĭ-va, -are-va.