nervozitate definitie

12 definiții pentru nervozitate

NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ◊ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.
NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ◊ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.
NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare; iritare, surescitare, încordare nervoasă; p. ext. nerăbdare. Am cetit plicul, desfăcut cu nervozitate, stînd rezemat de bara de alamă. CAMIL PETRESCU, U. N. 168. O nervozitate neîncetată îl agita. ANGHEL, PR. 79.
nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozitắții
nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozității
NERVOZITÁTE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastâmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)
NERVOZITÁTE s.f. Stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. [Cf. fr. nervosité].
NERVOZITÁTE s. f. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. (< fr. nervosité)
NERVOZITÁTE f. Stare de enervare; iritare; surescitare. ◊ Cu ~ a) în mod nervos; b) cu nerăbdare; nerăbdător. /<fr. nervosité
nervozitate f. temperament iritabil.
* nervozitáte f. (lat. nervósitas, -átis). Caracteru de a fi nervos, iritabil.
NERVOZITATE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastîmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpîni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)

nervozitate dex

Intrare: nervozitate
nervozitate