nervos definitie

12 definiții pentru nervos

NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv (4), energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care ține de nervi (1), privitor la nervi, de nervi, al nervilor. Sistem nervos. ▭ Mă găseam în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. O regăsea atît de streină, cu glasul acela strident, cu ticuri nervoase. C. PETRESCU, C. V. 20. S-ar fi prelungit coșmarul... dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. 2. Cu nervi (2), irascibil; iritat, enervat. O apucă de mînă cu o mișcare nervoasă. DUMITRIU, N. 71. Vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă pînă isprăvește. REBREANU, R. II 63. ◊ (Glumeț) Un țînțar, nervos și foarte Slab de constituție, În zadar vrea să ia parte Și el la discuție. TOPÎRCEANU, B. 47. ◊ (Adverbial) Se înroși ușor și mîinile i se agitară nervos. DUMITRIU, B. F. 37. Bălean, care așteaptă nerăbdător la portița prin care intrase Ianco, bate nervos în geam. DAVIDOGLU, M. 18. Căpitanul Panteli, fumînd nervos, aștepta lîngă sacii plini, trași la marginea punții. BART, E. 332. 3. Fig. Cu nerv (3), energic, vioi. Nicu Bălcescu scria lesne, stilul său era limpede, strîns, nervos și elegant. GHICA, S. A. 143.
nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse
nervós adj. m., pl. nervóși; f. sg. nervoásă, pl. nervoáse
NERVÓS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rânzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sângeros, sângios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scârbit. (Era destul de ~.)
NERVÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care aparține nervilor. 2 Irascibil; iritat, surescitat. 3. (Fig.) Energic, vioi. [Cf. lat. nervosus, it. nervoso, fr. nerveux].
NERVÓS, -OÁSĂ adj. 1. referitor la, provocat de nervi. 2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat. 3. (fig.) energic, vioi. ◊ (adv.) cu nervozitate. (< lat. nervosus, fr. nerveux)
NERVÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alcătuit din encefal și măduva spinării. 2) Care conține nervi. ◊ Tic ~ tic generat de dereglarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (despre persoane) Care se enervează ușor; iritabil; irascibil. 4) și adverbial Care vădește nervozitate. Râs ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso
nervos a. 1. ce ține de nervi: sistemă nervoasă; 2. viguros: braț nervos; 3. fig. energic: stil nervos; 4. ușor de iritat: a nu fi nervos.
nervós, -oásă adj. (lar. nervosus). De nervĭ: afecțiune nervoasă. Care are nerviĭ iritabilĭ: femeĭe nervoasă. Puternic, viguros: om nervos. Fig. Viguros: stilu nervos al luĭ Tacit. Adv. În mod nervos: a strînge nervos pumniĭ.
NERVOS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era destul de ~.)

nervos dex

Intrare: nervos
nervos adjectiv