NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

NERVAȚIÚNE s. f. v. nervație.

NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

NERVAȚIÚNE s. f. v. nervație.

NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Modul în care sînt dispuse nervurile la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.

nerváție¹ (bot., zool.) (-ți-e) s. f., art. nerváția (-ți-a), g.-d. art. nerváției; pl. nerváții, art. nerváțiile (-ți-i-)

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nerváție (zool.) s. f. (sil. -ți-e, art. nerváția, (sil. -ți-a), g.-d. art. nerváției; pl. nerváții, art. nerváțiile (sil. -ți-i-)^[1]

nerváție (sil. -ți-e)/nervațiúne (sil. -ți-u-), (tehn.) s. f., pl. nerváții/nervațiúni^[1]

nervațiúne (bot.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. nervațiúnii; pl. nervațiúni^[1]

NERVÁȚIE s. (TEHN.) nervatură.^[1]

NERVÁȚIE s.f. 1. Dispoziția nervurilor unei frunze, unei aripi. 2. (Tehn.) Nervatură. [Gen. -iei, var. nervațiune s.f. / cf. fr. nervation].

NERVAȚIÚNE s.f. v. nervație.

NERVÁȚIE/NERVAȚIÚNE s. f. 1. dispoziție a nervurilor unei frunze, ale unei aripi etc. ◊ ansamblul acestor nervuri. 2. (tehn.) nervatură. (< fr. nervation)

NERVÁȚIÚNE ~i f. Dispoziție a nervurilor (pe frunzele sau pe aripile unor insecte). [G.-D. nervațiunii; Sil. ți-u-] /<fr. nervation^[1]

NERVAȚIE s. (TEHN.) nervatură.