Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru nerv

NERV, nervi, s. m. 1. Forma╚Ťiune anatomic─â de transmisie a impulsului nervos, care une╚Öte sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de sim╚Ť, mu╚Öchi, glande etc.) ╚Öi care este format─â din m─ânunchiuri de fibre reprezent├ónd prelungirile neuronului ├«nconjurate de o teac─â constituit─â din mielin─â. ÔŚŐ Boal─â de nervi = boal─â nervoas─â. Bolnav de nervi = persoan─â care sufer─â de o boal─â nervoas─â. ÔŚŐ Expr. A avea (sau a fi ├«n) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceart─â, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criz─â nervoas─â, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi u╚Öor iritabil sau impresionabil. ÔÖŽ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervur─â (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sus╚Ťinut. ÔÇô Din lat. nervus, it. nervo.
NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care une╚Öte sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de sim╚Ť, mu╚Öchi, glande etc.) ╚Öi care este format din m─ânunchiuri de fibre reprezent├ónd prelungirile neuronului ├«nconjurate de o teac─â constituit─â din mielin─â. ÔŚŐ Boal─â de nervi = boal─â nervoas─â. Bolnav de nervi = persoan─â care sufer─â de o boal─â nervoas─â. ÔŚŐ Expr. A avea (sau a fi ├«n) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceart─â, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criz─â nervoas─â, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi u╚Öor iritabil sau impresionabil. ÔÖŽ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervur─â (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sus╚Ťinut. ÔÇô Din lat. nervus, it. nervo.[1]
NERV, nervi, s. m. 1. Cordon format din m─ânunchiuri de fibre (prelungiri ale neuronilor) care conduc excita╚Ťiile senzitive de la organele periferice ale corpului c─âtre centrul celular, iar excita╚Ťiile motorii de la centrul celular c─âtre organele periferice (mu╚Öchi). Metoda pentru determinarea localiz─ârilor musculare exist─â ╚Öi const─â fie ├«n sec╚Ťionarea sau rezec╚Ťia nervului care d─â inervare mu╚Öchiului atunci c├«nd aceasta este posibil, fie ├«n rezec╚Ťia mu╚Öchiului ├«nsu╚Öi. PARHON, O. A. I 27. Trei ceasuri r─âbdarea oamenilor a stat ├«ntins─â ca nervii unui dinte bolnav. SADOVEANU, M. C. 102. Nervii lui de nobil animal, ├«n presim╚Ťirea groaznicei furtuni, vibrau. GALACTION, O. I 79. ÔÖŽ Fig. (├Änvechit) Parte principal─â. Se gr─âbi a scrie sultanului... c─â nervul o╚Ötilor e cu d├«nsul. B─éLCESCU, O. II 134. 2. (Numai la pl.) Stare de surescitare, enervare, nervozitate. Nu ╚Öi-a putut st─âp├«ni nervii. PAS, Z. I 94. Am c─âzut ├«ntr-o stare de nervi cum rar mi s-a ├«nt├«mplat. CARAGIALE, O. VII 131. ÔŚŐ Expr. A avea (sau a fi ├«n) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceart─â, nervos. Acum c├«nd s├«nt ├«n nervi... m─â opre╚Öte mila. PAS, Z. I 98. Obrazul Tinei Diaconu s-a uscat, glasul s-a ascu╚Ťit, c├«teodat─â are nervi ╚Öi nu vrea s─â vad─â pe nimeni. C. PETRESCU, A. 451. ÔŚŐ R─âzboiul nervilor = stare de ├«ncordare, de tensiune provocat─â de ac╚Ťiuni politice, cu scopul de a crea un climat favorabil ├«narm─ârilor ╚Öi agresiunilor militare. 3. Fig. (Numai la sg.) Putere, vigoare, energie, vioiciune. Era at├«ta nerv ├«n ritm, at├«ta suflare mar╚Ťial─â ├«n executarea b─âtr├«nului c├«ntec popular, c─â... ├«ncepui s─â-l acompaniez. CARAGIALE, N. S. 51. ÔÇô Pl. art. ╚Öi: (├«nvechit, n.) nervele (ALECSANDRI, T. 1313), nervile (NEGRUZZI, S. III 58).
nerv s. m., pl. nervi
nerv s. m., pl. nervi[1]
NERV s. v. ligament, nervur─â, tendon.[1]
NERVI s. pl. (pop.) pandalii (pl.), (fam.) nevricale (pl.). (L-au apucat ~.)
NERV s.m. 1. Prelungire a celulelor nervoase ├«n form─â de fascicule de fibre, care conduc excita╚Ťiile senzitive de la organele periferice ale corpului c─âtre centrul celular ╚Öi excita╚Ťiile motorii de la centrul celular c─âtre organele periferice. 2. (La pl.) Stare de ├«ncordare, de surescitare, de nervozitate. 3. (Fig.) Putere, for╚Ť─â, vigoare. [< lat. nervus, cf. fr. nerf, germ. Nerv].
NERV s. m. 1. forma╚Ťie anatomic─â din fascicule de fibre, care conduc excita╚Ťiile senzitive de la organele periferice ale corpului c─âtre centrul celular ╚Öi excita╚Ťiile motorii de la centrul celular c─âtre periferie. 2. (pl.) stare de ├«ncordare, de surescitare. 3. (fig.) putere, for╚Ť─â, vigoare. (< lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)
nerv (n├ęrvi), s. m. ÔÇô Organ anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). ÔÇô Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s. f., din fr. nervosit├ę; nervur─â, s. f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. ├ęnerver; nevricale, s. f. pl. (criz─â de nervi, atac), din ngr. ╬Ż╬Á¤ů¤ü╬╣¤░╬Č, cf. G├íldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. ╬Ż╬Á¤ů¤ü╬╣¤░╬┐¤é.
NERV ~i m. 1) Forma╚Ťie anatomic─â, cu aspect fibros, albicioas─â, care se ramific─â de la sistemul nervos central spre diversele organe interne ╚Öi exteme. ~ul optic. 2) la pl. Sistem nervos; constitu╚Ťii nervoase. ÔŚŐ Boal─â de ~i stare de nervozitate extrem─â. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ÔŚŐ A avea ~i a fi enervat. A-╚Öi calma ~ii a-╚Öi potoli surescitarea. R─âzboiul ~ilor stare de tensiune extrem─â ├«ntre adversari. 4) la sing. fig. Putere vital─â; vigoare; vitalitate. ÔŚŐ A avea ~ a fi plin de via╚Ť─â; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibr─â muscular─â. 6) la sing. Parte esen╚Ťial─â, de baz─â. /<lat. nervus, it. nervo[1]
nerv m. 1. fire albicioase ce se ├«ntind din creier ╚Öi din m─âduva spin─ârii ├«n toate p─âr╚Ťile corpului; 2. fig. for╚Ť─â, vigoare: nervul o╚Ötilor e cu d├ónsul B─éLC.; 3. ceeace d─â putere: banii sunt nervul lucrurilor.
* nerv m. (lat. nervus, vgr. ne├╗ron. V. nevroz─â). Ni╚Öte fire albic─şoase care se ├«ntind din cre─şer ╚Öi din m─âduva spin─âri─ş ├«n toate p─âr╚Ťile corpului: nervii─ş ├«s sensitiv─ş ╚Öi motor─ş. Fig. For╚Ť─â, vigoare, motor principal: bani─ş ├«s nervul r─âzbo─şulu─ş. Atac de nerv─ş, spazmur─ş nervoase. A avea nerv─ş, a fi sup─âr─âc─şos or─ş a fi ├«ntrÔÇÖo stare de iritare. A da drumu nervilor, a da drumu furii─ş. V. ─âevru.
nerv s. v. LIGAMENT. NERVUR─é. TENDON.
NERVI s. pl. (pop. ) pandalii (pl.), (fam.) nevricale (pl.). (L-au apucat ~.)
NERV (< lat., it.) s. m. 1. Forma╚Ťiune anatomic─â de aspect filar, albicios, care se ramific─â spre periferia ╚Öi interiorul diferitelor organe externe ╚Öi interne, realiz├ónd leg─âtura ├«ntre sistemul nervos central ╚Öi restul organismului. N. pot fi motori sau senzitivi ╚Öi, dup─â localizare ╚Öi func╚Ťiunea specific─â, olfactivi, optici, trigemeni, faciali, acustici, pneumogastrici sau vagi, spinali etc. ÔŚŐ N. aferent = n. format numai din fibre senzitive care transmit impulsuri nervoase de la organele de sim╚Ť spre centri nervo╚Öi. ÔŚŐ V. eferent = n. format numai din fibre motorii ╚Öi secretorii, care transmit comenzile de la centrii nervo╚Öi la periferie. ÔŚŐ N. mixt = n. care con╚Ťine at├ót fibre senzitive, c├ót ╚Öi fibre motorii ╚Öi secretorii; majoritatea n. sunt mic╚Öti. ÔŚŐ N. cranian = n. care ├«╚Öi are originea ├«n encefal; sunt ├«n num─âr de 12 perechi (ex. n. acustic). ÔŚŐ N. rahidian = n. care ├«╚Öi are originea ├«n m─âduva spin─ârii (ex. n. sciatic, n. crural). ÔŚŐ N. vasomotor = n. a c─ârui excitare produce dilatarea sau ├«ngustarea lumenului vaselor sangvine. ÔŚŐ N. vegetativ = n. care apar╚Ťine sistemului nervos vegetativ. ÔŚŐ N. mielinic ╚Öi amielinic = n. ale c─âror fibre sunt ├«nconjurate sau, respectiv, lipsite de o teac─â de mielin─â. ÔŚŐ Nervul lui Hering v. cardioinhibitor. ÔŚŐ Nervul lui Ludwig v. cardioaccelerator. 2. (La pl.) Enervare, surescitare. 3. Fig. (la sg.) Energie, vigoare; vioiciune, neast├ómp─âr.
nervi de fier / de o╚Ťel expr. st─âp├ónire de sine, calm perfect; sistem nervos echilibrat.

Nerv dex online | sinonim

Nerv definitie

Intrare: nerv
nerv substantiv masculin