NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Ne- + rotunjit.

NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu e rotunjit. Stîlp nerotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor; nelabial. «A» este vocală nerotunjită.

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. sg. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

NEROTUNJÍT adj. v. colțuros.