Nereu m. Mit. zeu marin, părintele Nereidelor.

nerắŭ și neréŭ, -reá adj. (după vsl. ne-zlobivŭ). Ps. S. Bun. S.n. Nerăutate (bunătate).

neréŭ, -reá V. nerăŭ.

Nereu = Nereus.

NEREU (în mitologia greacă), divinitate marină. Protector al marinarilor. Personificare a mării pașnice, favorabile navigatorilor.