Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru neputinte

NEPUT├ŹN╚Ü─é, neputin╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a nu avea for╚Ťa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a ac╚Ťiona; incapacitate; imposibilitate. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu neputin╚Ť─â = a) imposibil; irealizabil; b) (├«n mod) imaginar, ireal. 2. Lips─â de putere fizic─â, de for╚Ť─â, de energie; sl─âbiciune, nevolnicie; spec. stare proast─â, suferin╚Ť─â provocat─â de boal─â sau de b─âtr├óne╚Ťe; p. ext. (mai ales la pl.) b─âtr├óne╚Ťe; boal─â; infirmitate. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputin╚Ťa = a se sc─âpa pe el. ÔÇô Pref. ne- + putin╚Ť─â.
NEPUT├ŹN╚Ü─é, neputin╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a nu avea for╚Ťa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a ac╚Ťiona; incapacitate; imposibilitate. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu neputin╚Ť─â = a) imposibil; irealizabil; b) (├«n mod) imaginar, ireal. 2. Lips─â de putere fizic─â, de for╚Ť─â, de energie; sl─âbiciune, nevolnicie; spec. stare proast─â, suferin╚Ť─â provocat─â de boal─â sau de b─âtr├óne╚Ťe; p. ext. (mai ales la pl.) b─âtr├óne╚Ťe; boal─â; infirmitate. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputin╚Ťa = a se sc─âpa pe el. ÔÇô Ne- + putin╚Ť─â.
NEPUT├ŹN╚Ü─é, neputin╚Ťe, s. f. 1. Lips─â de putere, incapacitate. [Era] ├«n neputin╚Ť─â sufleteasc─â de a-╚Öi crea o soart─â mai fericit─â. EMINESCU, N. 36. 2. Nevolnicie; sl─âbiciune, p. ext. boal─â, bete╚Öug, infirmitate. Leac b─âbesc pentru cine ╚Ötie ce m─ârunt─â neputin╚Ť─â c─âp─âtat─â. GALAN, Z. R. 379. 3. Imposibilitate. Momentul l-am am├«nat, mai exact: s-a am├«nat mereu. De fapt, era neputin╚Ťa de a trece de la o stare la alta. IBR─éILEANU, A. 32. El ├«n╚Ť─âlese... neputin╚Ťa realiz─ârei viselor lui. EMINESCU, N. 71. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu neputin╚Ť─â = imposibil. ╚śov─âind, cerc─â s─â umble... dar─â ├«i fu cu neputin╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 59. Oric├«t ai voi tu ╚Öi oricare altul s─â mai mearg─â ├«nainte de aici, este cu neputin╚Ť─â! CREANG─é, P. 93. O lume ├«ntreag─â de ├«nchipuiri... ├«i umplea creierii, care mai de care mai bizar─â ╚Öi mai cu neputin╚Ť─â. EMINESCU, N. 42.
neput├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. neput├şn╚Ťei; pl. neput├şn╚Ťe
neput├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. neput├şn╚Ťei; pl. neput├şn╚Ťe
NEPUT├ŹNTE adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, pr─âp─âdit, sl─âb─ânog.
NEPUT├ŹN╚Ü─é s. 1. v. imposibilitate. 2. incapacitate. (~ de a se scula din pat.) 3. incapacitate, sl─âbiciune, (rar) impoten╚Ť─â, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoio╚Öetur─â, (├«nv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui b─âtr├ón.)
NEPUT├ŹN╚Ü─é s. v. afec╚Ťiune, boal─â, impoten╚Ť─â, infirmitate, invaliditate, lips─â, maladie, mizerie, nevoie, s─âr─âcie.
Neputin╚Ť─â Ôëá putin╚Ť─â, posibilitate
NEPUT├ŹN╚Ü─é ~e f. (negativ de la putin╚Ť─â) Stare de om neputincios; becisnicie. /ne- + putin╚Ť─â
neput├şn╚Ť├í, neput├şn╚Ť├ęz, vb. I (├«nv.) a-╚Öi pierde for╚Ťa fizic─â, vlaga; a sl─âbi.
neputin╚Ť─â f. 1. lips─â de putere, de mijloace de a face ceva; 2. infirmitate: cu neputin╚Ť─â, imposibil.
neput├şn╚Ť─â f., pl. e. Lips─â de putere, infirmitate. Lips─â de energie. Lips─â de mijloace, imposibilitate: a fi ├«n neputin╚Ť─â de a face ceva. Incapacitate. A te apuca neputin╚Ťele, a te apuca o nevo─şe trupeasc─â ca pe copi─ş.
neputinte adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PR─éP─éDIT. SL─éB─éNOG.
NEPUTIN╚Ü─é s. 1. imposibilitate. (~ de a face ceva.) 2. incapacitate. (~ de a se scula din pat.) 3. incapacitate, sl─âbiciune, (rar) impoten╚Ť─â, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoio╚Öetur─â, (├«nv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui b─âtr├«n.)
neputin╚Ť─â s. v. AFEC╚ÜIUNE. BOAL─é. IMPOTEN╚Ü─é. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LIPS─é. MALADIE. MIZERIE. NEVOIE. S─éR─éCIE.

Neputinte dex online | sinonim

Neputinte definitie

Intrare: neputin╚Ť─â
neputin╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: neputinte
neputinte