NEPUTÉRE s. f. (Rar) Incapacitate, neputință. Neputerea de a îndeplini aceste toate. MACEDONSKI, O. IV 82.

NEPUTÉRE s. f. (Rar) Incapacitate, neputință. – Din ne- + putere.

neputére, neputéri, s.f. (înv.) 1. neputință; infirmitate. 2. scădere gravă a forței musculare; adinamie. 3. (în loc. adv.) cu neputere = imposibil.

neputére f. Vechĭ. Neputință.