Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru neprincipialitate
NEPRINCIPIALITATE. Subst. Neprincipialitate, subiectivitate, subiectivism (rar), părtinire, parțialitate (rar). Nedreptate, strîmbătate (înv. și pop.), inechitate, neechitate, inicvitate (livr.). Abuz, samavolnicie. Inconsecvență, neconsecvență (rar); infidelitate, nefidelitate, neloialitate. Subiectivist. Adj. Neprincipial, subiectiv, părtinitor, parțial (rar). Nedrept, strîmb (fig.), inechitabil, neechitabil, inic (livr.). Inconsecvent, neconsecvent; infidel, nefidel, neloial, neleal. Abuziv, arbitrar, samavolnic. Vb. A fi neprincipial, a da dovadă de lipsă de principialitate, a fi subiectiv, a fi părtinitor, a părtini. A nedreptăți, a(-i) face (cuiva) o nedreptate. Adv. (În mod) neprincipial (subiectiv, părtinitor, abuziv, arbitrar, samavolnic). V. imoralitate, instabilitate, înșelătorie, minciună, necinste, neseriozitate.
Neprincipialitate dex online | sinonim
Neprincipialitate definitie
Intrare: neprincipialitate
neprincipialitate
