neprihănit definitie

11 definiții pentru neprihănit

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Fără pată; curat, nepătat, imaculat. Mergeau mereu... Cu pașii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpadă neprihănită. REBREANU, N. 78. Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia. ANGHEL, Î. G. 9. Larga și neprihănita singurătate a naturii. HOGAȘ, M. N. 90.
neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte
neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníți; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte
NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.
NEPRIHĂNÍT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit
neprihănit a. 1. fără prihană: fecioară neprihănită; 2. fig. neatins: rămas’a ceva neprihănit în țară? AL.
neprihănít, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat.
NEPRIHĂNIT adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)
NEPRIHĂNI adj. castă, fecioară, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.)

neprihănit dex

Intrare: neprihănit
neprihănit adjectiv
  • silabisire: -pri-