NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Ne- + pregetat.

NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre oameni) Harnic, neobosit, fără preget; iute. În precuvîntarea sa... vom vedea... pe bărbatul nepregetat suferind cu greu silita sa nelucrare. ODOBESCU, S. I 311. 2. (Despre acțiuni) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, fără preget, neobosit. Printr-o stăruință nepregetată, printr-o muncă continuă a ajuns omul a-și clădi casă pe seama sa. ODOBESCU, S. III 325.

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetát adj. m. (sil. -pre-), pl. nepregetáți; f. sg. nepregetátă, pl. nepregetáte

NEPREGETÁT adj. v. activ, continuu, harnic, muncitor, neîntrerupt, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, statornic, susținut, vrednic, zelos.

NEPREGETÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre activități) Care se desfășoară fără întreruperi; neîntrerupt; neîncetat; necontenit; continuu. /ne- + pregetat

nepregetat a. asiduu. ║ adv. fără preget.

nepregetát, -ă adj. Fără preget. Adv. A porni nepregetat.

nepregetat adj. v. ACTIV. CONTINUU. HARNIC. MUNCITOR. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STATORNIC. SUSȚINUT. VREDNIC. ZELOS.