Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru nepreget

NEPR├ëGET s. n. (├Änv.) R├óvn─â, ardoare, zel; fermitate, hot─âr├óre. ÔŚŐ Loc. adv. Cu nepreget = f─âr─â ├«nt├órziere; f─âr─â ╚Öov─âire. ÔÇô Pref. ne- + preget.
NEPR├ëGET s. n. (├Änv.) R├óvn─â, ardoare, zel; fermitate, hot─âr├óre. ÔŚŐ Loc. adv. Cu nepreget = f─âr─â ├«nt├órziere; f─âr─â ╚Öov─âire. ÔÇô Ne- + preget.
NEPR├ëGET s. n. sg. (├Änvechit) R├«vn─â, ardoare, zel. C├«t─â filozofie n-am dep─ânat ├«mpreun─â toat─â noaptea aceea cu nepregetul v├«rstei de ╚Öaptesprezece ani! CARAGIALE, N. S. 9. ÔŚŐ Loc. adv. Cu nepreget = f─âr─â ╚Öov─âire. Cu nepreget lu├«nd am├«ndoi lung─âre╚Ťele suli╚Ťi, S-au n─âpustit ca ╚Öi leii. MURNU, I. 143.
nepr├ęget (├«nv.) (ne-pre-) s. n.
nepr├ęget s. n. (sil. -pre-)
NEPR├ëGET s. v. ardoare, d├órzenie, fermitate, hot─âr├óre, intransigen╚Ť─â, neclintire, ne├«nduplecare, nestr─âmutare, ne╚Öov─âire, r├óvn─â, s├órguin╚Ť─â, statornicie, str─âduin╚Ť─â, zel.
nepreget n. ardoare: cu nepregetul vârstei de 17 ani CAR. [V. preget].
nepr├ęget n., pl. ur─ş ╚Öi -├íre. f. H─ârnicie, ardoare.
nepreget s. v. ARDOARE. D├ÄRZENIE. FERMITATE. HOT─éR├ÄRE. INTRANSIGEN╚Ü─é. NECLINTIRE. NE├ÄNDUPLECARE. NESTR─éMUTARE. NE╚śOV─éIRE. R├ÄVN─é. S├ÄRGUIN╚Ü─é. STATORNICIE. STR─éDUIN╚Ü─é. ZEL.

Nepreget dex online | sinonim

Nepreget definitie

Intrare: nepreget
nepreget substantiv neutru
  • silabisire: -pre-