nepreget definitie

9 definiții pentru nepreget

NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Pref. ne- + preget.
NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Ne- + preget.
NEPRÉGET s. n. sg. (Învechit) Rîvnă, ardoare, zel. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! CARAGIALE, N. S. 9. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără șovăire. Cu nepreget luînd amîndoi lungărețele suliți, S-au năpustit ca și leii. MURNU, I. 143.
nepréget (înv.) (ne-pre-) s. n.
nepréget s. n. (sil. -pre-)
NEPRÉGET s. v. ardoare, dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, râvnă, sârguință, statornicie, străduință, zel.
nepreget n. ardoare: cu nepregetul vârstei de 17 ani CAR. [V. preget].
nepréget n., pl. urĭ și -áre. f. Hărnicie, ardoare.
nepreget s. v. ARDOARE. DÎRZENIE. FERMITATE. HOTĂRÎRE. INTRANSIGENȚĂ. NECLINTIRE. NEÎNDUPLECARE. NESTRĂMUTARE. NEȘOVĂIRE. RÎVNĂ. SÎRGUINȚĂ. STATORNICIE. STRĂDUINȚĂ. ZEL.

nepreget dex

Intrare: nepreget
nepreget substantiv neutru
  • silabisire: -pre-