NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Învechit) Unic, fără precedent. Se distinsese prin o toleranță religioasă nepilduită în celelalte state catolice. HASDEU, I. V. XVIII. Rezultatul acestei neauzite, nepilduite și deșănțate revizuiri ne este astăzi supus spre aprobare. KOGĂLNICEANU, S. A. 128.

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduít adj. m., pl. nepilduíți; f. sg. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduit a. fără exemplu.

nepilduít, -ă adj. Fără pildă, fără exemplu.