nepieritor definitie

9 definiții pentru nepieritor

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Ne- + pieritor.
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care nu piere; care durează multă vreme. V. nemuritor. Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzișurile mari Ale bătrînilor stejari: Mi-așterne umbra sub picioare. MACEDONSKI, O. I 190. Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 224. De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191.
nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre
nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre
NEPIERITÓR adj. v. veșnic.
Nepieritor ≠ muritor
NEPIERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la pieritor) Care dăinuiește veșnic (în amintirea oamenilor); nemuritor. /ne- + pieritor
NEPIERITOR adj. etern, nemuritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

nepieritor dex

Intrare: nepieritor
nepieritor adjectiv