neorânduială definitie

9 definiții pentru neorânduială

NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Ne- + orânduială.
NEORÎNDUIÁLĂ, neorînduieli s. f. Dezordine, neregulă. Părul cărunt îi cădea în neorînduială pe frunte. SADOVEANU, O. I 435. Se temea să nu fie vorba despre vreo neorînduială în buna gospodărie a domeniului său. C. PETRESCU, A. 305. Mobile scumpe dispuse într-o neorînduială intenționată. VLAHUȚĂ, O. A. 245.
neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli
neorânduiálă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli
NEORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. debandadă. 2. v. dezordine. 3. dezordine, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)
neorândueală f. dezordine.
neorînduĭálă f., pl. ĭelĭ. Dezordine. Fapte care produc dezordine: a face neorînduĭelĭ.
NEORÎNDUIA s. 1. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea ei.) 2. deranj, dezordine, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. dezordine, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hîrtiile tale.)

neorânduială dex

Intrare: neorânduială
neorânduială substantiv feminin
  • silabisire: ne-o-