Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru neopozitivism

NEOPOZITIV├ŹSM s. n. Curent filosofic contemporan care acord─â o aten╚Ťie deosebit─â cunoa╚Öterii ra╚Ťionale ╚Öi logicii, precum ╚Öi analizei logice a limbajului ╚Ötiin╚Ťei. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęo-positivisme.
NEOPOZITIV├ŹSM s. n. Curent filozofic contemporan care acord─â o aten╚Ťie deosebit─â cunoa╚Öterii ra╚Ťionale ╚Öi logicii, precum ╚Öi analizei logice a limbajului ╚Ötiin╚Ťei. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęo-positivisme.
neopozitiv├şsm (ne-o-) s. n.
neopozitiv├şsm s. n. (sil. ne-o-)
NEOPOZITIV├ŹSM s. (FILOZ.) pozitivism logic.
NEOPOZITIV├ŹSM s.n. Curent filozofic contemporan care acord─â o aten╚Ťie deosebit─â cunoa╚Öterii ra╚Ťionale ╚Öi logicii (pe care le interpreteaz─â ├«ns─â, adesea, ├«n spirit conven╚Ťionalist, subiectivist), precum ╚Öi analizei logice a limbajului ╚Ötiin╚Ťei. [Cf. fr. n├ęo-positivisme].
NEOPOZITIV├ŹSM s. n. curent filozofic contemporan care acord─â o aten╚Ťie deosebit─â cunoa╚Öterii ra╚Ťionale ╚Öi logicii, precum ╚Öi analizei logice a limbajului ╚Ötiin╚Ťei. (< fr. n├ęopositivisme)
NEOPOZITIV├ŹSM n. Curent filozofic care reprezint─â forma contemporan─â a pozitivismului. [Sil. ne-o-] /<fr. n├ęo-positivisme

Neopozitivism dex online | sinonim

Neopozitivism definitie

Intrare: neopozitivism
neopozitivism substantiv neutru
  • silabisire: ne-o-