NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filosofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.

NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.

neopozitivísm (ne-o-) s. n.

neopozitivísm s. n. (sil. ne-o-)

NEOPOZITIVÍSM s. (FILOZ.) pozitivism logic.

NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme].

NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme)

NEOPOZITIVÍSM n. Curent filozofic care reprezintă forma contemporană a pozitivismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-positivisme