NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenesc.

NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie, sălbatic, inuman, neomenos. Avea în fața lui prelungă, negricioasă, slabă... ceva neomenesc, de ascet necruțător. CAMIL PETRESCU, O. II 21.

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenésc adj. m. (sil. ne-o-), f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

Neomenesc ≠ omenesc

NEOMENÉSC ~eáscă (~éști) (negativ de la omenesc) Care denotă lipsă de milă; neomenos; crud. [Sil. ne-o-] /ne- + omenesc

neomenesc a. ce ține de neom: crud, barbar.

neomenésc, -eáscă (eo 2 sil.) adj. Inuman, crud, barbar.