Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru neologism

NEOLOG├ŹSM, neologisme, s. n. Cuv├ónt ├«mprumutat de cur├ónd din alt─â limb─â sau creat recent ├«ntr-o limb─â prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęologisme.
NEOLOG├ŹSM, neologisme, s. n. Cuv├ónt ├«mprumutat de cur├ónd din alt─â limb─â sau creat recent ├«ntr-o limb─â prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęologisme.
NEOLOG├ŹSM, neologisme, s. n. Cuv├«nt nou ├«mprumutat sau creat ├«ntr-o limb─â. Nevoia de cuvinte noi a ╚Ötiin╚Ťelor, a filozofiei, a cercet─ârii istorice, a analizelor morale se satisface prin masiva introducere de neologisme ├«n epoca de dup─â 1780. L. ROM. 1954, nr. 4, 50. ├Än limba literar─â, neologismul intr─â firesc acolo unde e nevoie de el. SADOVEANU, E. 34.
neolog├şsm (ne-o-) s. n., pl. neolog├şsme
neolog├şsm s. n. (sil. ne-o-), pl. neolog├şsme
NEOLOG├ŹSM s. (LINGV.) (neobi╚Önuit) novicism. (Un ~ romanic al limbii rom├óne.)
Neologism Ôëá arhaism
NEOLOG├ŹSM s.n. (Lingv.) Cuv├ónt nou ├«mprumutat dintr-o limb─â str─âin─â sau creat prin mijloace proprii ├«n limba respectiv─â; (p. restr.) ├«mprumut lexical recent. [< fr. n├ęologisme, cf. gr. neos ÔÇô nou, logos ÔÇô cuv├ónt].
NEOLOG├ŹSM s. n. cuv├ónt nou, ├«mprumutat dintr-o limb─â str─âin─â sau creat prin mijloace proprii ├«n limba respectiv─â; (p. restr.) ├«mprumut lexical recent. *accep╚Ťie nou─â a unui cuv├ónt. (< fr. n├ęologisme)
NEOLOG├ŹSM ~e n. Element de limb─â ap─ârut recent ├«n uz. [Sil. ne-o-] /<fr. n├ęologisme
neologism n. vorb─â nou─â. Neologismele sunt indispensabile, c├ónd denot─â un obiect necunoscut, o nou─â inven╚Ťiune, o idee necesar─â sau o nuan╚Ť─â a cuget─ârii; ele sunt superflue, c├ónd servesc pur ╚Öi simplu a ├«nlocui momentan un termen indigen (tenden╚Ťa modei trec─âtoare sau a presei periodice): astfel sunt numeroasele fran╚Ťuzisme cari abund─â ├«n ziare ╚Öi ├«n conversa╚Ťiunea banal─â. O categorie special─â o formeaz─â mahalagismele (v. aceast─â vorb─â).
* neolog├şzm n. n., pl. e (vgr. n├ęos, no┼ş, ╚Öi l├│gos, cuv├«nt). Cuv├«nt no┼ş, ca subtil ├«ld. sup╚Ťire.
NEOLOGISM s. (LINGV.) (neobișnuit) novicism. (Un ~ romanic al limbii române.)
NEOLOG├ŹSM s. n. (< fr. n├ęologisme, cf. gr. neos ÔÇ×nouÔÇŁ + logos ÔÇ×cuv├óntÔÇŁ): 1. (├«n sens larg, etimologic) orice cuv├ónt nou format prin mijloace proprii unei limbi sau ├«mprumutat (mai demult sau de cur├ónd) din alt─â limb─â; orice accep╚Ťiune nou─â a unui cuv├ónt deja existent ├«n sistemul unei limbi. Pentru limba rom├ón─â, ├«n lumina acestei concep╚Ťii, sunt n.: munc─â, m├óndru, a tr─âi, razna, of! (< v. sl.); gr─âdin─â, bolnav, a zv├órli, ba, iat─â (< slavii de sud); boroan─â, pa╚Öol, ╚Ťib─â! (< slavii de nord-est); ora╚Ö, viclean, a cheltui, musai (< magh.); basma, murdar, tiptil, halal (< tc.); dasc─âl, nostim, a vopsi, agale (< ngr.); cartof, fain, a absolvi (< germ.); bravo!, basta!, adio! (< it.); algebr─â, dinamic, milion, a explica, mar╚Ö!, ura!, contra, or (< fr.); prim, ultim (< lat.) etc. Caracterul de noutate al unui cuv├ónt este deci ├«n func╚Ťie de etapa de dezvoltare a limbii respective. Astfel, ├«mprumuturile din vechea slav─â, din limbile slave, din maghiar─â ╚Öi de factur─â bizantin─â, ca ╚Öi forma╚Ťiile rom├óne╚Öti foarte vechi, realizate prin derivare, reprezint─â ni╚Öte n. ale limbii rom├óne comune; ├«mprumuturile din turc─â, neogreac─â, slavon─â, latin─â ╚Öi german─â, ca ╚Öi forma╚Ťiile rom├óne╚Öti vechi realizate prin derivare, compunere sau prin conversiune, reprezint─â ni╚Öte n. ale limbii rom├óne vechi; ├«mprumuturile din francez─â ╚Öi din italian─â, ca ╚Öi forma╚Ťiile rom├óne╚Öti relativ recente, realizate prin acelea╚Öi procedee interne amintite mai sus, constituie ni╚Öte n. ale limbii rom├óne moderne (sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea, secolul al XIX-lea ╚Öi ├«nceputul secolului al XX-lea); ├«mprumuturile ╚Öi forma╚Ťiile rom├óne╚Öti din epoca noastr─â (de dup─â al doilea r─âzboi mondial) reprezint─â n. ale limbii rom├óne contemporane ╚Öi actuale. Abuzul de n. constituie o abatere de la calitatea general─â a stilului individual denumit─â puritate. 2. (├«n sens restr├óns) orice cuv├ónt ├«mprumutat din italian─â, francez─â, englez─â, german─â ╚Öi rus─â, ├«ncep├ónd cu sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea p├ón─â ast─âzi. 3. (├«n dialectologie) form─â (fonetic─â, lexical─â, morfologic─â sau sintactic─â) p─âtruns─â, ├«n anumite condi╚Ťii, din limba literar─â ├«ntr-un grai oarecare. Conceput astfel, n. se opune ├«mprumuturilor (din graiurile ├«nvecinate apar╚Ťin├ónd aceleia╚Öi limbi) sau crea╚Ťiilor (inova╚Ťiilor din cadrul sistemului graiului respectiv). El reprezint─â o consecin╚Ť─â de ordin cultural, deoarece rezult─â din influen╚Ťa limbii literare. P─âtrunderea n. ├«n graiuri este favorizat─â de caracterul ÔÇ×deschisÔÇŁ (geografic, economic, cultural ╚Öi social) al unei regiuni ╚Öi comunit─â╚Ťi. Rezultatul infiltr─ârii n. ├«n graiuri este reprezentat de coexisten╚Ťa ╚Öi concuren╚Ťa formelor, de ÔÇ×adaptareaÔÇŁ lor fonetic─â, morfologic─â ╚Öi semantic─â, de specializarea pentru anumite terminologii a sinonimelor din fondul vechi al limbii.

Neologism dex online | sinonim

Neologism definitie

Intrare: neologism
neologism substantiv neutru
  • silabisire: ne-o-