NEOLIBERALÍSM s. n. Doctrină economică contemporană care susține intervenția limitată a statului în economie pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolibéralisme.

NEOLIBERALÍSM s. n. Curent al economiei politice contemporane care susține intervenția limitată a statului în economie în vederea stabilirii cadrului juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a prețurilor etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-libéralisme.

neoliberalísm (ne-o-) s. n.

neoliberalísm s. n. (sil. ne-o-)

NEOLIBERALÍSM s.n. Formă modernă a liberalismului, care îngăduie o intervenție limitată a statului pe plan juridic și economic. [Cf. fr. néo-libéralisme].

NEOLIBERALÍSM s. n. curent în economia politică contemporană care, formal, critică intervenția statului în economie și se declară împotriva monopolurilor, dar care teoretizează de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat. (< fr. néolibéralisme)

NEOLIBERALÍSM (< fr.) s. n. Doctrină economică contemporană, născută ca urmare a rejudecării principiilor liberalismului prin prisma realităților economice interbelice și de la începutul perioadei postbelice. N. susține intervenția statului în economie nu pentru a dirija viața economică, ci pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. Dintre elementele fundamentale ale n. face parte teoria „tipurilor economice ideale”. Principalii susținători: W. Eucken, W. Röpke, J. Rueff, L. von Mises, F.A. von Hayek, G. Becker.