NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + ogoit.

NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Regional) Care se desfășoară cu intensitate susținută; nepotolit, nestăvilit, aprig. Zaharia rămînea în așternutul fierbinte, cu fața în sus, frămîntat de dureri neogoite. C. PETRESCU, A. 32.

neogoít adj. m., pl. neogoíți; f. sg. neogoítă, pl. neogoíte

NEOGOÍT adj. v. nepotolit, nestăvilit.

neogoit adj. v. NEPOTOLIT. NESTĂVILIT.