NEOFORMÁȚIE, neoformații, s. f. (Med.) Tumoare malignă. [Pr.: ne-o-. – Var.: neoformațiúne s. f.] – Din fr. néoformation.

NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

NEOFORMÁȚIE, neoformații, s. f. (Med.) Tumoare malignă. [Pr.: ne-o-. – Var.: neoformațiúne s. f.] – Din fr. néoformation.

NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformáție s. f. (sil. ne-o-, -ți-e), art. neoformáția (sil. -ți-a), g.-d. art. neoformáției, pl. neoformáții, art. neoformáțiile (sil. -ți-i-)

NEOFORMÁȚIE s. v. tumoare.

NEOFORMÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Formare nouă a unui organ sau țesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locală) care poate apărea în diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformațiune s.f. / < fr. néoformation].

NEOFORMAȚIÚNE s.f. v. neoformație.

NEOFORMÁȚIE s. f. 1. neoplazie. 2. (geol.) acumulare (locală) care poate apărea în diferiți constituenți ai solului. (< fr. néoformation)

NEOFORMAȚIE s. (MED.) tumoare.