NEODARWINÍSM s. n. Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat, care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodarwinisme.

NEODARWINÍSM s. n. Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat, care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-darwinisme.

*neodarwinísm (ne-o-) s. n.

NEODARWINÍSM s.n. Orientare în biologie care nu admite intervenția directă a factorilor de mediu și moștenirea caracterelor dobândite, explicând numai cu ajutorul selecției dezvoltarea organelor și a însușirilor folositoare vieții. [Cf. fr. néo-darwinisme].

NEODARWINÍSM s. n. orientare evoluționistă în biologie care recunoaște drept „mecanisme” ale evoluției mutația și selecția, respingând intervenția directă a factorilor de mediu și ereditatea caracterelor dobândite. (< fr. néodarwinisme)

NEODARWINÍSM n. Concepție în biologie, care încearcă să completeze unele idei ale darwinismului, negând posibilitatea moștenirii caracterelor dobândite și acordând primul loc selecției naturale. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-darwinisme

NEODARVINÍSM (< fr.) s. n. Teorie în biologie care considera drept factori fundamentali ai evoluției mutațiilor, migrațiile populațiilor, procesele genetice întâmplătoare și selecția naturală. Enunțată de biologul german F.L. Weismann, n. s-a bazat pe ipoteza despre selecția germenilor – factori ereditari („determinanți”), localizați în cromozomi.