NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3, (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Ne- + ocupat (după fr. non-occupé).

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

NEOCUPÁT adj. 1. gol, liber, (înv. și pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 2. liber, neînchiriat. (O cameră ~.) 3. v. vacant. 4. disponibil, liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.)

neocupat a. 1. fără ocupațiune; 2. care nu e ocupat: loc neocupat.

* neocupát, -ă (oa 2 sil.) adj. Lipsit de ocupațiune: om neocupat. Care n’are stăpîn: loc neocupat.

NEOCUPAT adj. 1. gol, liber, (înv. și pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 2. liber, neînchiriat. (O cameră ~.) 3. liber, vacant. (Un post ~.) 4. disponibil, liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.)