NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient.

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobediént adj. m. obedient

NEOBEDIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care nu este supus; neascultător. [Sil. ne-o-be-di-ent] /ne- + obedient